Bunica mea era o femeie simpla de la tara dar imi amintesc cum imi povestea despre pantofii ei rosi si imi mai amintesc cum statea o jumatate de ora in oglinda inainte sa se duca la slujba de duminica…Si de fiecare data cand imi duceam la tara hainele pe care nu le mai purtam ma punea sa-i fac parada modei ca sa-mi spuna ce ii place si ce nu, ahh si iubea pantofii, pantofii cu toc!

Uneori cred ca bunicile au reusit sa ne insufle mai mult decat mamele noastre sentimentul asta de cochetarie, ele au trait perioade cand pasiunea pentru haine tinea aproape o viata, cam cat tinea si costumul de duminica si pantofii cu toc pe care le purtau cel putin 10 ani…Chiar daca nu mai erau up to date, de fiecare data erau impecabile chiar si cu resursele lor limitate.

Haideti sa ne vizitam bunicile mai des, sa le rugam sa ne povesteasca despre tineretea lor, despre hainele pe care le iubeau, despre lucrurile care le-au facut fericite…